Salut, eu sunt Titus şi vă voi prezenta casa mea, Dobrogea.
Suntem în anul 2126 şi aproape totul s-a schimbat. Oamenii, peisajele, Dunărea, casele și lista continuă. Voi începe cu Dunărea, fâșia noastră de apă care curge din Munții Pădurea Neagră și se varsă în Marea Neagră. Aici ne petrecem timpul jucându-ne cu roboțeii personali pe care îi îndrăgim tare mult. Ei pot sa țopăie, să vorbească, să-ți spună glume și sunt de folos când ai nevoie de ei. Câteodată mai trec și animale, dar în ultimul timp au cam dispărut, deoarece oamenii au fost lacomi și nu au avut grijă de ele. Totuși, exista panouri informative și desene arătând frumusețea lor.
Aici, în Dobrogea, ne înțelegem deosebit de bine între noi, asta înseamnă ca suntem cu toții o echipă, o familie. O nouă mare atracție a turiștilor sunt casele tradiționale, cele care înca iși mai păstrează autenticitatea, cele care înca iși păstrează tradițiile și obiceiurile, precum locul în care am copilărit alături de tovarășii mei. Însă avem nevoie de mult mai mult timp să prețuim ceea ce avem, adică prietenia, animalele, tradițiile și felul nostru de a fi. Până acum s-au pierdut destul de multe din neglijența omului si din interesele lui, adică nu suntem grijulii cu bogățiile meleagurilor noastre. Cercetători din mai multe colțuri ale lumii vin și documentează particularitățile Dobrogei și sunt uimiți de cât de nepăsători suntem cu o asemenea bijuterie.
Pe lânga toate acestea, viața mea a avut multe schimbări, mesele mele constau în pastile, paste si alte ciudățenii inventate recent, toate plușurile mele au dispărut și au fost înlocuite cu roboței colorați, iar de cele mai multe ori mă regăsesc in fața unui monitor jucându-mă pentru că ăsta este singurul lucru care mă poate înveseli. Mai văd și câte un copăcel sau vreo floricică în grădinile botanice sau pe panourile informative şi mă gândesc cât de inconştienți şi de egoişti au fost strămoşii mei când au distrus toate astea. Școala a fost înlocuită cu un program pe calculator pe care toți copiii trebuie sa îl urmeze pentru a primi diploma si medalia de absolvire. Din păcate, nu mai am colegi sau profesori!
Asta este viața mea, cu bune şi cu rele, eu mi-o iubesc si mai ales îmi iubesc casa, Dobrogea!
de Mihai Rareş din clasa a VII-A