fbpx
Menu Close

DOBROGEA- ÎNAPOI ÎN VIITOR

Suprasaturată de era tehnologiei și a oamenilor-roboți care au început încet, dar sigur, să pună stăpânire pe orașul în care locuiesc, m-am decis să arunc o privire în trecut. Mai exact, în trecutul Dobrogei, locul în care m-am născut și am trăit până în perioada adolescenței când, din cauza inconştienței şi egoismului strămoşilor care au făcut din Pământ un loc neprielnic vieții, am fost nevoită să mă mut. Nu mă înțelegeți greșit, iubesc orașul de pe planeta Marte în care mă aflu în prezent, doar că Dobrogea, atât din perspectivă teritorială, cât și istorică, a fost un loc magic, un loc mult mai ofertant decât oricare altă zonă de pe harta țării noastre! Am luat această decizie și am pornit, pentru început, în căutarea identității acestei regiuni transfrontaliere. Maşina timpului m-a întors în anul 2019 şi m-am trezit în rolul unei eleve pasionate de istorie şi de geografia locală.

Concluzia la care au ajuns istoricii români, dar și cei bulgari a pus în evidență faptul că acest teritoriu a fost locuit din vremuri imemoriale. Astfel, s-a dovedit cert că omul primitiv a fost prezent în Dobrogea începând cu paleoliticul mijlociu. Primele informații de la contemporanii antici despre Dobrogea le avem de la Herodot și sunt prilejuite de incursiunea regelui perșilor în zonă, făcută până la gurile Dunării. Odată cu procesul de romanizare, în Dobrogea meridională se produce, în secolele IV-V d. Hr., creștinarea populației băștinașe, atestată și prin numărul mare al episcopatelor. După invazia neamurilor germanice și mongole, apar la sfârșitul secolului al V-lea nesfârșitele valuri ale slavilor. Istoricul Constantin Tudor afirmă că din acel moment în istoria Dobrogei meridionale se încheie o perioadă – etapa antică a Dobrogei. Am realizat o scurtă trecere în revistă a ceea ce a însemnat teritoriul dobrogean încă de la primele dovezi istorice. Putem concluziona că această regiune îmbrățișează o întreagă istorie care a fost aprig consemnată și cercetată pe parcursul a sute de ani și care poate să răspundă la multe curiozități pe care orice locuitor al Dobrogei dorește să le afle.

Pentru a mă convinge de bogăția acestui teritoriu, am pornit în căutarea zonelor de interes pentru orice turist care decide să-și petreacă vacanța în această zonă. Prima oprire – Cheile Dobrogei: canionul format din fragmente de calcar este, într-adevăr, spectaculos, chiar dacă nu are o lungime extraordinar de mare. Rezervația întinsă pe mai mult de 200 de hectare cuprinde vechi recifuri de corali ale Mării Thetis și specii de fosile perfect conservate în calcarele stâncilor unice în țară. Pe lângă peisajul frumos, există numeroase peșteri săpate în aceste stânci calcaroase, de care vă povesteam mai devreme, care adăpostesc diverse specii de plante și spectaculoase comori arheologice.

A doua oprire – Peștera Casian: când ajungi în Târgușor, chiar înainte să intri în localitate, traversează linia de cale ferată și urmărește indicatoarele care te duc către Mănăstirea Sf. Ioan Casian. Este primul pas către Peștera Casian ce face parte din Rezervația Geologică Cheile Dobrogei. Peștera este de mică adâncime, seamănă mai mult cu o grotă, dar este foarte veche și deosebită, la fel ca peisajul ce o înconjoară.

Următorul punct de atracție al Dobrogei – lacul Iacobdeal: se spune despre el că este unic în România. Ei, hai, încă un loc ,,unic!” – ai putea spune. Nu te pot opri să faci asta, dar ca să fii corect, ar fi bine să-l vizitezi. Îl găsești la poalele Munților Măcin, lângă localitatea Turcoaia. Îți mai spun doar că unic este felul în care s-a format: în zonă exista o carieră din care se extrăgea granit prin dinamitare până când un izvor subteran a umplut și a acoperit toate galeriile, formând lacul pe care-l vedem astăzi, cu o adâncime ce depășește 20 de metri. Interesant este că nu există nicio apa curgătoare în jur care să alimenteze lacul. Malurile lacului Iacobdeal sunt din granit sau pietriș amestecat cu pământ.

Pentru a depăși pragul maxim al curiozității voastre, ultimul loc vizitat de mine în această călătorie a fost Sfinxul Dobrogei. Asemeni Sfinxului din Munții Bucegi, fratele mai mic din Dobrogea este tot o stâncă șlefuită de ape și vânt, care a luat forma unui bărbat ce privește spre pământ. Roca este amplasată în zona de nord a Culmii Pricopanului și face parte din Rezervația Naturală Munții Măcin. Deși zona este foarte aridă, trebuie să știi ca acele roci au sute de milioane de ani în spate, iar Culmea Pricopanului deține zeci de specii de plante deosebite, care s-au adaptat la mediu. Ai să fii surprins, de exemplu, să vezi ici-colo câte o floare răsărită de nicăieri sau dintr-o stâncă.

Am fost încântată să descopăr un trecut plin de semnificație pentru orice persoană dornică de cunoaștere. Venită din viitor, prin această lucrare pe care o trimit la un concurs organizat de Prefectură, trag speranța că am reușit să vă atrag atenția că trăiți într-un loc aparte, un leagăn de cultură străveche, un colț de rai ce merită protejat şi iubit de fiecare cetățean în parte, mic sau mare. Natura nu e un dat veşnic, ci se degradează din cauza nepăsării şi a lipsei de implicare! Toți suntem responsabili să o conservăm şi să ne asigurăm că şi urmaşii noştri se vor bucura de ea. Altfel, va veni o vreme în care totul va fi arid, pustiu şi în care va trebui să găsim forme de supraviețuire lipsite de farmecul leagănului dobrogean.

de Covăsneanu Emona, clasa a VII-a

 

Visit Us On FacebookVisit Us On YoutubeVisit Us On Instagram